Etiopia o călătorie în timp !

 

Am aterizat în Addis Abeba.Eu împreună cu soția mea suntem într-un circuit în Etiopia. Destinația printre altele o vizită la triburi primitive.O experiență de neuitat să cunoști îndeaproape aceste triburi. Reminescențe ale evoluției noastre pe pământ. Etiopia este un adevarat paradis al diversității populației. Va fi o vacanță cu adrenalină, cu un stil activ de călătorii.Așa am noi optat pentru o excursie personalizată.Turismul de aventură implica acțiune, noutate, mișcare și natură. După o viață activă ca salariat acum în primul an de tineri pensionari putină aventură și mișcare în natură nu poate fi decât bine venită.Nu avem noi entuziasmul de la 20 de ani dar suntem deschiși provocărilor.

Pentru mine totul pare surprinzător pentru soție interesant.Dar impresiile le vom împărtăși la final .O expeditie Africa , o provocare , o aventură !

A treia oară pe pământ african.Am vizitat Marocul și Egiptul.

Ceea ce descoperim este nu doar interesant, ci extrem de neașteptat. Am decolat de pe aeroportul Henri Coandă pe 1 octombrie 2018 și am aterizat la Addis Ababa, capitala Etiopiei, pe 21 Maskarram 2011, după calendarul etiopian. Acesta are 12 luni a câte 30 de zile și o a 13-a luna numărând 5 sau 6 zile (în anii bisecți). Anul nou începe pe 12 septembrie.Dar aceasta nu este singura ciudățenie. În caz ca vreți sa stabiliți o întâlnire, țineți cont ca etiopienii socotesc ora 0 la 6 dimineața.

Addis Abeba este cu adevarat o metropolă – cu șosele largi, cu blocuri, cu magazine, cu mall-uri si restaurante. Addis Abeba înseamnă „floare nouă” și este a treia capitală din lume ca altitudine (cuprinsă intre 2500m și 3000m)..Am vizitat Muzeul Național etiopian la Addis Ababa unde se află scheletul fosilizat și o replică a hominidului Lucy, cunoscut în Etiopia ca Dinkinesh. Aici am aflat un lucru extrem de interesant ca Etiopia este singura țară din lume care și-a păstrat limba și scrierea proprie – limba. semitica Gheez – de peste 25 de secole, după cum este singura țară africană care poseda o scriere strict națională. 

Etiopia este extrem de diversă și interesantă – de la triburi la blocuri turn, de la tradiții medievale la un relief superb și practic, în fiecare zi descoperim ceva nou

Dacă japonezi au ceremonia ceaiului care este un ritual tradițional excepțional în Etiopia participarea la ceremonia cafelei este parte integrantă a vieții sociale și culturale a etiopienilor și este o experiență culturală interesantă, urmată de cea mai proaspătă ceașcă de cafea pe care o vei bea vreodată.Etiopia este țara în care a fost descoperită pentru prima dată cafeaua.Există ai legende despre descoperirea cafelei, una dintre ele spunând că un pastor ar fi observat că după consumarea unor bobite roșii dintr-o plantă, caprele sale erau mult mai vioaie. Omul, curios din fire, a încercat și el acele bobite și a observat că este mult mai energic.Ceremonia preparării cafelei începe prin aruncarea într-un colt al camerei a unor ierburi proaspăt tăiate. O bucățica de tămâie este aprinsă alături de un arzător cu cărbuni, pe care va fi prăjită cafeaua. Oaspeții privesc acest ritual, gazda învârtind vasul pentru ca boabele de cafea să-și împrăștie aroma.Boabele sunt măcinate cu ajutorul unui mojar. Un recipient este umplut cu apă în care se adaugă cafeaua proaspăt măcinată. Se pune pe arzătorul cu cărbuni până în momentul în care apa începe să fiarbă. Cafeaua este servită, adesea cu o crenguță de ”rue” (o iarbă amară la gust cu o mică floare galbenă). Din același zaț se mai pot servi încă două porții de cafea pentru toți oaspeți

Este dimineața devreme ne îmbarcăm în mașinile 4×4 și plecăm către Arbaminch.
Arbaminch înseamnă ” patruzeci de izvoare „. Acest oraș cu resurse abundente de apă se află vizavi de Nech Sar (iarba albă) National Park, unde câmpiile sunt presărate cu turme de multe specii de vânat. Călătoria noastră de astăzi se va încheia acasă la Dorze. Acesta este cel mai inventiv și mai evoluat dintre triburile pe care le vom vizita, trăind pe înălțimile ce mărginesc marele rift al Africii. În satul Dorze întâlnim oameni muncitori.Este o zonă pitorească pe culmi și vai.Suntem cazați într-o casă tradițională. Casa este spațioasă dar întunecoasă. Aflam de la ghid ca casele sunt construite din bananier fals și sunt foarte trainice.Casele au formă de elefant cu acoperișuri înalte acoperite de paie.Comunitatea este pregătită pentru a primi turiști .

Vremea este călduroasă noaptea în jur de 20° iar la prânz se ajunge la 35°.Mâncarea etiopiană este una dintre cele mai incitante bucătării din lume. În cultura etiopiană, nimeni nu mănâncă singur. Modul în care este servită mâncarea, pe un platou uriaș demonstrează că a fost special conceput pentru a împărți mâncarea și cu ceilalți. Injera este o pâine mare, spongioasă precum clătita, pe care sunt servite porții de carne și legume condimentate. Shiro este una dintre cele mai consumate mâncăruri în Etiopia, compusă din făină de năut și făină de fasole, amestecate cu usturoi și ceapă, unt sau ulei de măsline. În satul Dorze mi-am făcut o idee despre ce înseamnă pulsul vieții tribale .Oricât de bogata imaginație ai avea cea ce simți când ești în mijlocul lor creează un impact puternic și o trăire emoțională de neimaginat.Tribul Dorze este renumit prin calitatea țesăturilor.

În Valea Omo , o vale ferită de civilizație , spectacolul tribal se îmbină cu peisajul fermecător specific naturii africane .Aici sălășluiesc peste douăzeci de triburi (Konso, Ari, Bodi,  Arbore, Hamer, Mursi, Bumi, Kwegu, Turkana, Tsemay, Daasanech, Karo etc…), fiecare cu ritualurile și tradițiile lor.Mediul natural este foarte dur și este o lupta acerba pentru supraviețuire. Aici  lipsa veșmintelor nu este o rușine; trupurile sunt maltratate prin biciuire până la sânge sau prin tăierea cu o lamă de ras, după ce pielea este ridicată cu un ghimpe, pentru ca apoi cicatricile să fie purtate cu mândrie și să constituie, în opinia lor, un element de frumusețe; diferite zone ale corpului sunt perforate pentru ca acolo să intre podoabe tradiționale; bărbații își umplu trupurile de cicatrici după ce ucid pe cineva dintr-un trib inamic, şi multe alte obiceiuri și ceremonii incredibile.

De dimineață mergem în Parcul Național Mago localizat pe malul estic al râului Omo. Aici  explorăm dealurile pe care se găsește cel mai cunoscut trib al Etiopiei – Mursi. Acesta este celebru datorită podoabelor pe care le poartă femeile în buza inferioară și în lobul urechii, un etalon al frumuseții.Cu cât este mai mare “farfuria” din buză cu atât crește valoarea femeii respective înainte de căsătorie.Femeile Mursi își vopsesc trupurile și fețele în alb. Buzele femeilor sunt tăiate la vârsta de 15-16 ani pentru a li se insera în buze placi imense, determinându-le a se întinde. Prima placă montată este una din zgură care va fi schimbată cu una de lut, înainte de a se căsători. Acest obicei monstruos pentru lumea civilizată are o puternică însemnătate în cultura lor, dând valoarea și preț deosebit femeii.O legendă spune că obiceiul placării buzelor la femei a apărut ca formă de apărare împotriva comercianților de sclavi care le furau pentru a le vinde celor interesați.

 Cu toate că plăcile femeilor sunt unice și pictate în diverse feluri, asemeni unor veritabile piese de artă, totuși sunt purtate o scurtă perioadă de timp fiind  destul de grele și de incomode. Bărbații Mursi își vopsesc trupul și fețele în alb, la fel ca femeile lor. Pentru a se căsători, trebuie să treacă un test destul de dur: înarmat cu bețe, luptă împotrivă unui adversar. Învingătorul este luat de un grup de femei care hotărăște cu cine se va căsători. Bărbații practica ritualuri de sacrificiu  marcând uciderea unui inamic. Cel care face sacrificiul este chiar ucigașul inamicului. 

Tribul Mursi trăiește în Parcul Național Mago din valea Omo și numără vreo 7500 de suflete. Mursi sau Murzu este numele acestui popor pastoral semi-nomad, principala lor ocupație fiind creșterea animalelor (mai ales bovine), la care se adaugă ceva agricultură. Adăposturile lor sunt ca niște ”căsuțe” rotunde – adică un schelet din bețe sau crengi înfipte în pământ acoperit cu iarbă, paie și frunze, având o intrare foarte scundă. Limba lor este de origine nilo-sahariană, credința lor fiind una animistă, cu ceva influențe evanghelice.Femeia este cea care conduce gospodăria, ea este cea care crește copiii, muncește terenul agricol, construiește și așa-zisă “casă”, gătește, țese, împletește, și are dreptul să folosească fondurile gospodăriei după cum dorește; copiii încep să ajute la îngrijitul și păstoritul vitelor atunci când ajung la vârsta de opt ani; iar bărbatul are grijă doar de animale!

Dacă dorești sa faci poze cu tribul respectiv trebuie să plătești.

Viața într-un trib  este foarte simplă, ca în orice sat african. Nu curge apă la robinete, nu există electricitate. Duc vacile din zonele uscate în cele cu vegetație pentru a le putea hrăni și a le putea bea laptele. Bărbații le cântă taurilor, iar dacă aceste cântece sunt plăcute, femeile îi aleg pentru a se căsători cu ei. 

Aici întâlnești un alt fel de lume.Alte mentalități. Călătorind așa de departe de civilizație și văzând atâtea lucruri neimaginabile nu poate fi decât o experiența de viața inedita.Aici se trăiește și astăzi ca în epoca de piatra sunt triburi izolați complet de tot ce se întâmplă în lume. Aceste comunități îmbrăcați în port tribal, cu câteva bucăți de piele, cu podoabe colorate continuă să traiască în liniște. Atât de izolați sunt încât singura modalitate de a ajunge aici este sa te antrenezi bine  și sa mergi pe jos mulți kilometri pe drumuri nebătătorite.

Ne simțim norocoși că am ajuns aici.Cu toate că suntem trecuți de 60 de ani am făcut față bine drumului.

Aici întâlnești un stil de viată axat pe instincte și pe înțelegerea semnelor date de natură.Realitatea este că doar ajuns să vezi cu proprii ochi conștientizezi ce înseamnă cu adevarat  lupta pentru supraviețuire bazată pe natură în obținerea hranei și adăpostului și respectarea cu strictețe a unor ritualuri impuse fără discernământ..

Aventura începe în ultima parte a călătoriei. Coborâm de la altitudinea de 2500 m până aproape sub nivelul mării în depresiunea Danakil. Depresiunea Danakil, situată în desertul Danakil este considerată zona populată cu cele mai ridicate temperaturi de pe planetă. În bazin locuiesc oamenii Afar, care suportă temperaturi medii de 35 de grade Celsius, care pot ajunge şi până la 62 grade Celsius.  Partea Extreme Travel a drumeției de astăzi  este un off-road .Trecem peste dune de nisip, râuri și roci vulcanice, pe traseu întâlnind localnici Afar care duc o viață nomadă în aceste condiții dure. Peisajele sunt extraordinare și parca faci abstracție de drumul denivelat pe care trebuie sa îl parcurgi. După câteva zeci de kilometri devine o obișnuință să simți denivelările inerente. Dar poate ca asta face Africa specială.La baza vulcanului vom lua o pauză într-o mică tabără Afar și vom începe ascensiunea vulcanului spre seara, când soarele nu mai este atât de puternic. Până la lacul de lavă traseul durează în jur de 3-5 ore de mers pe jos și vom petrece noaptea pe vulcan în cabane în apropiere de lacul de lavă. Cămilele  transportă echipamentul de campare,apă și mâncare. În cursul nopții  admiram spectacolul impresionant al fântânilor arteziene din lacul de lava.Vom înnopta pe marginea craterului 

De dimineață mergem la aeroport pentru zborul către Lalibela, cel mai important loc de pelerinaj al creștinătății etiopiene și chiar unul dintre cele mai remarcabile locuri ale întregii creștinătăți considerată una dintre minunile lumii. Construcțiile din Lalibela sunt cu adevarat de basm.Ineditul bisericilor de piatră din Lalibela constă în modul de proiectare. Acestea nu sunt construite, ci săpate. Lucrările au început mai întâi cu excavarea unui şanţ adânc, în jurul zonei în care se dorea să se înalţe construcţia, după care s-a trecut la munca sisifică de săpare a interiorului blocului de piatră rămas în centru, a bisericii de mai târziu. Toate lucrările au fost executate cu dalta şi ciocanul. O tradiţie populară spune că, în fiecare noapte, când meșterii mergeau să se odihnească, îngerii coborau şi continuau munca acestora până la ivirea zorilor.Orașul este înconjurat de munții ce formează un peisaj excelent.Locul poartă numele regelui Lalibela care a construit aici primele biserici din piatră în secolele XII – XIII cu scopul de a stabili “Noul Ierusalim”. Astăzi vom vizita primul grup de biserici: Bet Medhanialem,Bet Maryam, Bet Meskel, Bet Denagl și Bet Gologota Micha.Biserica Bet Maryam a fost prima construita in Lalibela.Se presupune ca stâlpul principal al acestei biserici a fost atins de însăși fecioara Maria .

Ne continuăm vizita  acestui loc fascinant cu cel de-al doilea grup de biserici: Bet Gebral, Bet Merquros, Bet Emanule, Betelehiam, Bet Aba Libanos și Bet Ghiorgis – cea mai frumoasă biserică din Lalibela săpată în formă de cruce. Este o imagine simbol a Etiopiei și se spune că este ultima biserică ce a fost construită de regele-preot Lalibela.La sfârșitul turului avem parte și de o ceremonie etiopiană tradițională a cafelei în casa unor localnici.

Pentru cei care își pun unele întrebări. Ca de exemplu :

 – Oare te poți îndrăgosti de aceste locuri și de acești oameni  ?

Răspunsul meu este :

Categoric Da !

De ce ?

Pentru că , aici totul este extrem de variat, spre deosebire de marea majoritate a Africii sub-sahariene. Tara asta are o istorie, și încă o istorie fabuloasă, nenumărate legende, orașe istorice, biserici milenare săpate în piatră, tradiții arhaice, triburi rămase pe undeva prin epoca de piatră și peisaje fantastice 

Sursa : Extreme Travel and Adventure

Articol scris pentru Superblog 2018

Reclame

1 comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s